Aproape nimeni nu face verificarea asta. Bagajele intră în portbagaj, cafeaua în suport, copiii pe bancheta din spate, iar mașina pleacă exact în starea în care a rămas de vineri seara. De cele mai multe ori nu se întâmplă nimic. Problema e că, atunci când se întâmplă ceva, se întâmplă la trei sute de kilometri de casă, într-o duminică, pe un drum unde nu e nimic deschis.
Cinci minute în curte, înainte de plecare, elimină majoritatea situațiilor de genul ăsta. Nu e mecanică, nu ai nevoie de scule și nu trebuie să știi nimic tehnic. E doar o rutină de privit și de pipăit, făcută mereu în aceeași ordine, ca să nu sari nimic.
Ordinea care funcționează: de jos în sus
Începe cu anvelopele, pentru că sunt singurul lucru de pe listă care poate produce o problemă serioasă la viteză mare. Te uiți la fiecare dintre cele patru, nu doar la cele două din partea ta. Cauți umflături laterale, tăieturi, obiecte înfipte în cauciuc și, mai ales, o anvelopă vizibil mai turtită decât celelalte.
Presiunea se verifică rece, la o pompă, și trebuie ajustată pentru mașina încărcată — valorile pentru sarcină maximă sunt scrise pe eticheta de pe montantul ușii șoferului sau pe capacul rezervorului. Un drum lung, cu portbagajul plin și patru oameni, cere mai multă presiune decât naveta zilnică. E o diferență mică pe manometru și una mare la consum, la stabilitate și la uzură.
Nu uita roata de rezervă, dacă mașina mai are una. O rezervă dezumflată e o rezervă inexistentă, iar asta se descoperă exact în cel mai prost moment posibil. Verifică și dacă cricul și cheia sunt acolo unde ar trebui să fie, nu în garaj, de la ultima schimbare de anvelope.
Sub capotă și în jurul mașinii
A doua parte durează două minute și acoperă lichidele. Motorul trebuie să fie rece sau cel puțin călduț, iar mașina pe teren plat.
- Uleiul de motor — scoți joja, o ștergi, o bagi înapoi, o scoți din nou. Nivelul trebuie să fie între cele două marcaje, mai aproape de cel de sus. Dacă e sub minim, nu pleci nicăieri până nu completezi.
- Lichidul de răcire — se vede prin vasul de expansiune, translucid. Nu deschide capacul la cald.
- Lichidul de spălare a parbrizului — banal, dar pe un drum de vară, cu insecte, un rezervor gol înseamnă un parbriz pe care nu mai vezi nimic după o sută de kilometri.
- Lichidul de frână — o privire rapidă la nivel. Dacă a scăzut vizibil față de ultima dată, e un motiv de service, nu de completat și plecat.
- Pete pe asfalt — mută mașina un metru și uită-te unde a stat. O pată proaspătă, indiferent de culoare, merită investigată înainte, nu după.
Apoi luminile. Ai nevoie de un minut și de cineva care să stea afară, sau de un perete și de reflexia din geamurile unei clădiri. Faruri, faza lungă, semnalizare pe ambele părți, stopuri, lumina de frână, lumina de mers înapoi. Becul de frână ars e cel mai des întâlnit și cel mai periculos, pentru că nu îl vezi niciodată din scaunul șoferului.
Ștergătoarele închid lista. Le ridici de pe parbriz și treci cu degetul peste lamela de cauciuc. Dacă e crăpată, tare sau ciobită, o schimbi. O ploaie torențială pe autostradă, cu ștergătoare uzate, e una dintre cele mai neplăcute experiențe de la volan și se rezolvă cu douăzeci de lei și cinci minute.
Ce ține de drum, nu de mașină
Restul verificării nu se face sub capotă. Alimentează plin înainte de plecare, mai ales dacă traseul iese de pe drumurile principale — pe un traseu construit pe drumuri secundare benzinăriile sunt rare și se închid devreme. Verifică rovinieta și data la care expiră. Uită-te la actele mașinii: certificat de înmatriculare, asigurare valabilă, iar dacă ieși din țară, cartea verde.
În portbagaj ar trebui să existe, indiferent de anotimp, triunghiurile reflectorizante, vesta, trusa medicală și stingătorul. Nu pentru control, ci pentru situația în care rămâi pe banda de urgență noaptea. Vesta se ține la îndemână, în habitaclu, nu în portbagaj — ideea e să o îmbraci înainte de a coborî, nu după.
Și încă un lucru pe care oamenii îl subestimează constant: propria stare. O mașină perfectă condusă de un om care a dormit patru ore e mai periculoasă decât o mașină mediocră condusă de cineva odihnit. Dacă ai de făcut cinci-șase ore de drum, plecarea la ora patru dimineața, după o noapte scurtă, nu e un câștig de timp, ci un risc asumat prost. Mai bine pleci cu două ore mai târziu și te oprești o dată în plus.
Rutina asta pare multă când o citești și e absurd de scurtă când o faci. După a treia oară nici nu te mai gândești la ea — pui bagajele, dai un tur al mașinii, ridici capota, verifici luminile și pleci. E genul de obicei mărunt care nu se vede niciodată, exact pentru că funcționează.
